- plenipoténţã
- s. f., pl. plenipoténţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
plenipoténţã
Look at other dictionaries:
plenipotenţă — PLENIPOTÉNŢĂ, plenipotenţe, s.f. Putere deplină, împuternicire dată cuiva pentru a acţiona într o anumită chestiune (în special în probleme care interesează două state); (concr.) act prin care se dă o astfel de împuternicire. – Din it.… … Dicționar Român
